UN NOU AN DE CRIZĂ la orizont. CE trebuie FĂCUT pentru a salva economia

Datoria publică a fost în creştere, statele din întreaga lume s-au împrumutat crescând consumul mai degrabă decât pentru a investi în dezvoltare, aşa încât economia globală pare într-un impas fără ieşire. Analiştii vin cu câteva soluţii care pot asigura ieşirea din impas.

Un raport al Băncii Reglementelor Internţionale arată că datoria combinată a 18 state membre de bază ale OECD a crescut de la 160% din PIB în 1980 la 321% din PIB în 2010, scrie businessinsider.com.

Datoria în suplus nu a fost folosită pentru a încuraja creşterea economică ci pentru consum, speculaţii şi, din ce în ce mai mult, pentru plata dobânzilor datoriei ce fusese contractată anterior.

Spre exemplu, în 1960, pentru fiecare dolar în plus împrumutat de America, economia câştiga 59 de cenţi. Până în perioada 2000 – 2010 s-a ajuns ca doar 18 cenţi să fie transferaţi în PIB.

Pe măsură ce se produce creşterea datoriei, sectorul statului creşte, iar forţa de muncă scade.

Totodată, potrivit unui raport realizat în 2011, la fiecare creştere de 10% a sectorului public, PIB-ul se reduce cu 0,5 – 1%.

În Europa nivelul mediu al cheltuielilor publice este de 40% din PIB, în Danemarca Şi Franţa acesta ajungând la 60%. Pe pieţele emergente acets nivel este de 20 – 40%, ceea ce oferă economiilor non-vestice un avantaj net în privinţa creşterii.

Ce trebuie să facă economiile în acest context?

Mai întâi trebuie să se ajungă la un consens că unele datorii nu vor fi niciodată plătite, aşa că ar trebui restructurate, scrie businessinsider.com. Deţinătorilor acestor datorii ar trebui să li se permită să intre în faliment, oricât de dureroase ar fi costurile pe termen scurt.

În materie de politici sociale, vârsta de pensionare ar trebui să crească. Oamenii ar trebui să muncească mai mult pentru o mai mare perioadă de timp, şi ar trebui încurajaţi să facă asta prin beneficii crescute.

Dimensiunile domeniului public ar trebui să se reducă iar emigrarea ar trebui încurajată.

Acolo unde guvernele pot acţiona proactiv, spirjinind crearea unei infrastructuri moderne, ar trebui să o facă. Economiile dezvoltate au reţele moderne de căi ferate, aeroporturi, drumuri şi energetice.

Corporaţiile care dispun de mulţi bani ar trebui să fie încurajate, prin facilităţi de taxe, să îşi investească banii atât în economiile dezvoltate cât şi în cele emergente. Eficienţa energetică – care permite relizarea de economii, nu doar salvarea planetei – ar trebui la rândul său promovată.