Vinde ziare de când are buletin. De 23 de ani citeşte
presa de la cap la coadă. Zice că tipăriturile nu mai au zile...
Duşmanul său este internetul!
Pe Nelu îl găseşti în fiecare zi, de la cinci dimineaţa până pe la şapte seara, vizavi de Piaţa 1 Mai, de pe bulevardul Ion Mihalache, din Bucureşti.
A stat el acolo şi pe geruri de minus 25 de grade, dar şi pe caniculă
de peste 40. Atunci trece la ţinuta de vară: în şlapi, pantaloni scurţi
şi maieu. Dacă-l întrebi ceva, orice, ştie! Că-i sport, politică, grevă la metrou sau numerele de la Loto ştie el ceva! De 23 de ani, citeşte toată presa. Nelu Tolbaru e chioşcar, dar lumea îi zice: „Domnu’ ziarist”.
Omul care aduce presa!
La patru dimineaţa, cu noaptea-n cap, e în picioare. Pleacă de acasă, de pe Şoseaua Sălaj, dintre Rahova şi Ferentari, la patru şi jumătate.
La cinci e la chioşc că îl aşteaptă ziarele, le întinde pe tarabă şi se apucă de citit titlurile: „Că mă întreabă lumea ce şi cum!”. Conştiincios îşi ia notiţe pe o hârtie.
„Primu’ client vine la cinci şi douăzeci fix! E un domn serios. Cred că lucrează undeva... Ia Click, Ziarul Financiar, Evenimentu’ şi Naţional”. Mai sunt şi unii care iau câte şapte-opt ziare: „Da’ mai rar, în ultima vreme!”.
Vântul e tăios, dar e obişnuit. „Mai bine pe ger, decât pe caniculă!”, cântăreşte Nelu alternativele.
Mai naşpa e la umezeală: „Dacă te-ai udat la picioare, nu rezişti o zi întreagă!”. Mai răceşte şi el, dar nu-şi permite să stea acasă: „O duc pe picioare... Uite, acu’ trei luni m-am operat de hernie ombilicală. Am stat o săptămână în spital şi trebuia să mai stau două luni acasă! N-am putut să stau decât o săptămână!”.
Logic, dacă te gândeşti că el ţine toată casa, că nevasta e şomeră şi copiii, vrei – nu vrei, cer de mâncare.
Seara, la şapte, închide chioşcul. La zece e deja în pat. Concediu nu-şi permite decât o săptămână pe an, cu familia la Eforie Nord, în gazdă: „Vara e plajă şi la mine în chioşc!”.
Un chioşcar modern, cu laptop şi imprimantă. În rest, este ca pe timpuri. Tot cu mărunţiş lucrează!
O viaţă printre ziare
L-a văzut de departe pe bătrânul care aştepta la semafor şi a extras din maldărul de ziare de pe tarabă patru publicaţii. Îşi cunoaşte clienţii şi preferinţele lor. Pensionarul vine cu banii pregătiţi, îşi ia ziarele şi-i mulţumeşte scurt: „Să traieşti, Nelule!”. În chioşc are un laptop şi o imprimată. S-a modernizat: „Acolo îmi ţin toată evidenţa!”.
La început vindea pâine
Când îi vine să meargă la budă, îl lasă în loc pe nea Ion, un moş care îi duce şi banii la bancă: „E omu’ meu de bază!”, îl laudă Nelu şi o zbugheşte la WC-ul public din piaţă. A început să burniţeze şi e îngrijorat: „Când plouă scade vânzarea… Vin doar clienţii de cartier, pe care îi am în permanenţă”. Are experienţă că s-a apucat de vândut ziare în ianuarie ’90: „Aveam 14 ani şi vindeam ziare şi pâine jos, la metrou, la Aviatorilor. Apoi, m-am mutat pe Titulescu, după care pe 1 Mai, chiar în faţa pieţei, şi de patru ani, de când m-am privatizat, vând aicea”.
Nelu a terminat zece clase la Liceul Autobuzul şi a ieşit sudor: „Am diplomă, da’ n-am practicat!”. Normal, când îţi spune că are un venit de 3.500 de lei pe lună. „Asta după ce plătesc taxele şi impozitele!”, se mândreşte contribuabilul. Dar soţia? Se scarpină în cap: „Să mor io dacă ştiu... Suntem de şapte ani împreună, avem doi copii, da’ n-am întrebat-o!”. S-au cunoscut la locul de muncă. El la chioşc şi ea la supermarketul din spate, unde era femeie de serviciu. „Mi-a dat cineva o ciocolată cadou, că era Crăciunu’, şi am făcut-o juma-juma cu ea, că ieşise la o ţigară. Am invitat-o la o cafea şi am cunoscut-o mai bine!”, povesteşte Nelu cum a ajuns tătic.
„Am încercat să citesc ziare pe net, da’ n-am putut! Dacă n-am hârtia în mână, nu pricep nimic!” NELU TOLBARU, cititor „autorizat”
Un bărbat muncitor
Mai are timp de viaţă socială? „Doar de Sărbători! Când nu merge difuzarea... Înainte să mă-nsor mai ieşeam la discotecă, la Snagov. Aveam un Trabant. Am intrat în el, o dată, nouă inşi! M-a oprit un gabor şi şi-a făcut cruce. Nu mi-a luat carnetu’, că lua ziare de la mine! Acu’ nu mai am timp nici de berea cu vecinii, în spatele blocului. S-au însurat toţi..., au venit copiii...”, este nostalgic chioşcarul.
Spune că n-a făcut avere din ziare. „A trebuit să cumpăr chioşcul cu opt mii de euro! Am făcut credit pe juma’ din bani, da l-am plătit pe tot!”, se laudă chioşcarul. Mai zice că nu e un amărât, doar un om normal. E mai mult decât atât, e un om muncitor!
„Când era Hustler, îl luau toţi!”
Ce mai cumpără lumea? Le ia pe rând: „Tineretu’ ia d-astea cu jocuri şi muzică: Level, Chip sau Bravo. Bărbaţii preferă ziarele de sport. Playboy-ul e preferat de bătrâni, deşi nu prea ai ce vedea. Vând zece pe lună!”, face cu ochiul Nelu. Râde şugubăţ: „Când era Hustler îl luau toţi, că aveai ce să vezi! Dădeam şi 30!”. N-are un ziar preferat. Acum 20 de ani îi plăcea Evenimentul zilei cel mai mult: „Când era Cristoiu! Dacă mă interesam de vedete citeam Libertatea. Acu’ le iau la rând!”. Zice că din ’90 până în 2000 a mers cel mai bine vânzarea. „După aia s-a stricat! După cum văd eu, presa nu mai rezistă mult... Din cauza internetului”, oftează nelu Tolbaru.
„Bulina roşie” e prima la vânzare pe taraba lui Nelu. Pe timpuri, recordul era al „Bulinei albastre”, ediţia de prânz a EVZ
Printre ziare dispărute...
Spune că acum două decenii cel mai bine se vindeau Evenimentul zilei, România liberă - pentru mica publicitate, Adevărul – pe timpul lui Tinu şi CTP, Jurnalul Naţional – care avea format de „buzunar”- şi Libertatea: „De departe, cel mai bine se vindea Bulina Albastră - ediţia de prânz a Evenimentului. Dădeam 150-200 de bucăţi pe zi, în timp ce Bulina roşie - doar o sută!
Imediat după aia se dădea bine Tineretul liber. Mai era şi Ziua, da’ a ieşit mai târziu şi s-a dus repede! Era şi Dimineaţa, în ’90, care ţinea cu Iliescu... Dacă n-o aveai, nu-ţi mai lua nimeni nimic!”. Săptămânalele erau şi ele în vogă: Magazinul verde, Expres Magazin, Infractorul, Infractoarea mov, ZigZag şi Formula As. „A mai rămas Formula As, da’ vând 139 pe săptămână în loc de 300 ca atunci!”, se întristează „omul de presă”.
Are şi topul vânzărilor la zi, mai tare ca BRAT-ul: „Cel mai bine merg Click şi Libertatea, câte o sută pe zi! Vine Evenimentul zilei cu 45-50, GSP - 30, Adevărul, Naţional şi Jurnalul - 15, România liberă - 10, Puterea - cinci, Bursa - două ziare pe zi şi Ziarul Financiar - unu!”.
„Dacă ziarul e 90 de bani, ciubucul e de zece bani! Odată mi-am scos ţigările şi o ciorbă: 17 lei!” NELU „ZIARISTU’”, om de presă
Omul care aduce presa!
La patru dimineaţa, cu noaptea-n cap, e în picioare. Pleacă de acasă, de pe Şoseaua Sălaj, dintre Rahova şi Ferentari, la patru şi jumătate.
La cinci e la chioşc că îl aşteaptă ziarele, le întinde pe tarabă şi se apucă de citit titlurile: „Că mă întreabă lumea ce şi cum!”. Conştiincios îşi ia notiţe pe o hârtie.
„Primu’ client vine la cinci şi douăzeci fix! E un domn serios. Cred că lucrează undeva... Ia Click, Ziarul Financiar, Evenimentu’ şi Naţional”. Mai sunt şi unii care iau câte şapte-opt ziare: „Da’ mai rar, în ultima vreme!”.
Vântul e tăios, dar e obişnuit. „Mai bine pe ger, decât pe caniculă!”, cântăreşte Nelu alternativele.
Mai naşpa e la umezeală: „Dacă te-ai udat la picioare, nu rezişti o zi întreagă!”. Mai răceşte şi el, dar nu-şi permite să stea acasă: „O duc pe picioare... Uite, acu’ trei luni m-am operat de hernie ombilicală. Am stat o săptămână în spital şi trebuia să mai stau două luni acasă! N-am putut să stau decât o săptămână!”.
Logic, dacă te gândeşti că el ţine toată casa, că nevasta e şomeră şi copiii, vrei – nu vrei, cer de mâncare.
Seara, la şapte, închide chioşcul. La zece e deja în pat. Concediu nu-şi permite decât o săptămână pe an, cu familia la Eforie Nord, în gazdă: „Vara e plajă şi la mine în chioşc!”.
Un chioşcar modern, cu laptop şi imprimantă. În rest, este ca pe timpuri. Tot cu mărunţiş lucrează!
O viaţă printre ziare
L-a văzut de departe pe bătrânul care aştepta la semafor şi a extras din maldărul de ziare de pe tarabă patru publicaţii. Îşi cunoaşte clienţii şi preferinţele lor. Pensionarul vine cu banii pregătiţi, îşi ia ziarele şi-i mulţumeşte scurt: „Să traieşti, Nelule!”. În chioşc are un laptop şi o imprimată. S-a modernizat: „Acolo îmi ţin toată evidenţa!”.
La început vindea pâine
Când îi vine să meargă la budă, îl lasă în loc pe nea Ion, un moş care îi duce şi banii la bancă: „E omu’ meu de bază!”, îl laudă Nelu şi o zbugheşte la WC-ul public din piaţă. A început să burniţeze şi e îngrijorat: „Când plouă scade vânzarea… Vin doar clienţii de cartier, pe care îi am în permanenţă”. Are experienţă că s-a apucat de vândut ziare în ianuarie ’90: „Aveam 14 ani şi vindeam ziare şi pâine jos, la metrou, la Aviatorilor. Apoi, m-am mutat pe Titulescu, după care pe 1 Mai, chiar în faţa pieţei, şi de patru ani, de când m-am privatizat, vând aicea”.
Nelu a terminat zece clase la Liceul Autobuzul şi a ieşit sudor: „Am diplomă, da’ n-am practicat!”. Normal, când îţi spune că are un venit de 3.500 de lei pe lună. „Asta după ce plătesc taxele şi impozitele!”, se mândreşte contribuabilul. Dar soţia? Se scarpină în cap: „Să mor io dacă ştiu... Suntem de şapte ani împreună, avem doi copii, da’ n-am întrebat-o!”. S-au cunoscut la locul de muncă. El la chioşc şi ea la supermarketul din spate, unde era femeie de serviciu. „Mi-a dat cineva o ciocolată cadou, că era Crăciunu’, şi am făcut-o juma-juma cu ea, că ieşise la o ţigară. Am invitat-o la o cafea şi am cunoscut-o mai bine!”, povesteşte Nelu cum a ajuns tătic.
„Am încercat să citesc ziare pe net, da’ n-am putut! Dacă n-am hârtia în mână, nu pricep nimic!” NELU TOLBARU, cititor „autorizat”
Un bărbat muncitor
Mai are timp de viaţă socială? „Doar de Sărbători! Când nu merge difuzarea... Înainte să mă-nsor mai ieşeam la discotecă, la Snagov. Aveam un Trabant. Am intrat în el, o dată, nouă inşi! M-a oprit un gabor şi şi-a făcut cruce. Nu mi-a luat carnetu’, că lua ziare de la mine! Acu’ nu mai am timp nici de berea cu vecinii, în spatele blocului. S-au însurat toţi..., au venit copiii...”, este nostalgic chioşcarul.
Spune că n-a făcut avere din ziare. „A trebuit să cumpăr chioşcul cu opt mii de euro! Am făcut credit pe juma’ din bani, da l-am plătit pe tot!”, se laudă chioşcarul. Mai zice că nu e un amărât, doar un om normal. E mai mult decât atât, e un om muncitor!
„Când era Hustler, îl luau toţi!”
Ce mai cumpără lumea? Le ia pe rând: „Tineretu’ ia d-astea cu jocuri şi muzică: Level, Chip sau Bravo. Bărbaţii preferă ziarele de sport. Playboy-ul e preferat de bătrâni, deşi nu prea ai ce vedea. Vând zece pe lună!”, face cu ochiul Nelu. Râde şugubăţ: „Când era Hustler îl luau toţi, că aveai ce să vezi! Dădeam şi 30!”. N-are un ziar preferat. Acum 20 de ani îi plăcea Evenimentul zilei cel mai mult: „Când era Cristoiu! Dacă mă interesam de vedete citeam Libertatea. Acu’ le iau la rând!”. Zice că din ’90 până în 2000 a mers cel mai bine vânzarea. „După aia s-a stricat! După cum văd eu, presa nu mai rezistă mult... Din cauza internetului”, oftează nelu Tolbaru.
„Bulina roşie” e prima la vânzare pe taraba lui Nelu. Pe timpuri, recordul era al „Bulinei albastre”, ediţia de prânz a EVZ
Printre ziare dispărute...
Spune că acum două decenii cel mai bine se vindeau Evenimentul zilei, România liberă - pentru mica publicitate, Adevărul – pe timpul lui Tinu şi CTP, Jurnalul Naţional – care avea format de „buzunar”- şi Libertatea: „De departe, cel mai bine se vindea Bulina Albastră - ediţia de prânz a Evenimentului. Dădeam 150-200 de bucăţi pe zi, în timp ce Bulina roşie - doar o sută!
Imediat după aia se dădea bine Tineretul liber. Mai era şi Ziua, da’ a ieşit mai târziu şi s-a dus repede! Era şi Dimineaţa, în ’90, care ţinea cu Iliescu... Dacă n-o aveai, nu-ţi mai lua nimeni nimic!”. Săptămânalele erau şi ele în vogă: Magazinul verde, Expres Magazin, Infractorul, Infractoarea mov, ZigZag şi Formula As. „A mai rămas Formula As, da’ vând 139 pe săptămână în loc de 300 ca atunci!”, se întristează „omul de presă”.
Are şi topul vânzărilor la zi, mai tare ca BRAT-ul: „Cel mai bine merg Click şi Libertatea, câte o sută pe zi! Vine Evenimentul zilei cu 45-50, GSP - 30, Adevărul, Naţional şi Jurnalul - 15, România liberă - 10, Puterea - cinci, Bursa - două ziare pe zi şi Ziarul Financiar - unu!”.
„Dacă ziarul e 90 de bani, ciubucul e de zece bani! Odată mi-am scos ţigările şi o ciorbă: 17 lei!” NELU „ZIARISTU’”, om de presă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu